M-am luat cu vorba…

Tv.torrents.ro s-a întors! şi fix la ţanc aş adăuga eu, cu un aer de uşurare. Pentru cei care nu ştiu ce este acela una bucată tv.torrents.ro, vă pot spune că este unul dintre cele mai bune trackere(website full of goodies) de pe piaţă şi poate pentru unii(inclusiv eu) cel mai bun. Să trăiască cei ce l-au creat şi să îi mănânce criza mondială pe cei ce l-au “răpit” o bună bucată de vreme.
Ţin bine minte, era anul 1992, eram tânăr, energic şi plin de viaţă, un adevărat globe trotter al cartierului select Steagu’, până într-o zi, când la uşa mea şi a vecinilor mei şi-au făcut apariţia doi oameni, parcă veniţi din “Războiul Stelelor”, aducând cu ei un fir alb cu o mufă la capăt, numit “cablu”. Din acel moment viaţa mea şi vieţile a milioane de români au luat o neaşteptată întorsătură şi din acel punct, micul televizor alb-negru cu doar zece programe din sufragerie a prins noi inţelesuri de neînchipuit. Şi m-am uitat şi m-am tot uitat şi sincer încă mă uit, chiar şi acum, poate nu chiar acum, dar întelegeţi unde bate ideea(apropo acum am color, tehnologie spaţială). În aceşti ani am trecut prin multe, eu şi tv-ul, am învaţat limbi străine, m-a informat despre ce şi cum, dar în majoritatea timpului m-a făcut să pierd timpul aiurea, nu-i port pică, l-am iertat.
Toata lumea are anumite aşteptări de la bătrânul televizor, unii vor talk-show-uri, alţii vor ştiri(mai ales cele de la ora 5, a căror rost înca nu mi-a fost dezvăluit), bărbăţii vor fotbal şi sporturi captivante ca wrestling(am impresia că ăsta nu e un sport, dar fie) sau ca volei,ştim noi de ce. Pe de altă parte femeile… ei bine femeile habar n-am ce vor în general şi încep să cred că nici nu mai vreau să ştiu vreodată, dar sondajele arată că majoritatea tind spre telenovele şi filme indiene, deci fiecare cu ale lui.
Eu personal am fost mereu un mare fan al serialelor şi a emisiunilor venite de peste ocean, aici nu vorbesc de “Dallas” sau de “Tânăr şi Neliniştit”, să nu mă întelegeţi greşit, ci vorbesc de seriale bune, şi aici amintesc de “MASH” sau de “Seinfeld”, sau emisiuni precum “Survivor”, aici e o discuţie întreagă, pe care momentan o să o evit. Ideea e că românii au dat multe seriale şi continuă sa dea, problema însă este că nu mai merge treaba. Nu mai e convenabil să stai după un anumit serial la o anumită oră şi în plus în mijlocul episodului să te trezeşti cu vreun sfert de oră de publicitate, când poţi găsi pe internet, şi revin la ideea de la începutul articolului, pe trackere precum tv.torrents.ro şi pe multe altele, aproape toate serialele şi show-urile din Statele Unite şi toate sunt la un singur click distanţă, ceea ce este după părerea mea un lucru minunat. Cu un PC sau cu un DVD player poţi avea televiziune de calitate la tine in casă, chiar şi high definition, când doreşti şi mai ales fără nici o reclamă. Eu personal o să îmi numesc “televiziunea” mea “fib tv” şi voi marca acest fapt printr-un logo extern de leucoplast în colţul ecranului şi nah că am ajuns şi un mic mogul mediatic.
M-am cam luat cu vorba şi am deviat un pic de la subiect, acela că mă bucur că a revenit tv.torrents.ro, îi salut şi mă pun la downloadat un nou serial, care o fi acela încă nu m-am decis, dar am de unde alege, cu siguranţă. Hai pa!

Blog? Tu mă? De ce mă?

Dacă acum zece ani de zile mi-ar fi spus cineva că o să am vreodată un blog, m-aş fi uitat foarte uimit la el şi l-aş fi întrebat ce naiba e ăla un blog nene şi dacă nu cumva voi primi cadou de sărbători un astfel de obiect. Ei bine uite că au trecut anii şi cu puţin noroc, am aflat şi eu din anumite surse ce este ăla un blog şi cam cu ce se mănancă şi umplut de îngrijorare, să nu ajung ultimul om de pe planetă fără blog, m-am decis să scot bani din bancă şi să investesc într-un asemenea bolid.
Acum serios vorbind, prima oară cand am auzit de acest termen de “blog”, a fost aproximativ acum trei ani de zile, din gura unui om care deabia se pricopsise cu o asemenea sculă informatică, numele lui fiind Adrian Năstase, fost mare prim-ministru pe la Bucureşti, zis şi Bombonel, asta doar aşa pentru fanii “înrăiţi”. Omul era tare mândru cu ce îşi luase şi şi-a lăudat creaţia aproape prin toată presa, blog blog blog…oau! Mi-e ruşine să recunosc, dar am fost impresionat de o asemenea idee, imaginându-mi ca doar puţini oameni privilegiaţi vor avea aşa ceva. Neavând internet în acea perioadă si axându-mă mai mult pe afacerile mele petroliere din orientul mijlociu, am uitat repede de minunea asta care îşi facea apariţia pe meleagurile virtuale româneşti. După o scurtă perioadă, am ajuns să am şi internet şi ce să aflu? că din ce în ce mai multă lume are blog şi că nu ar fi scumpe deloc, ci chiar gratis, asta da afacere! Dar supriză, tot nu mi-am făcut blog, de ce măi Fibrich?! Păi se pare ca am fost împiedicat de anumite probleme interne, cum ar fi lenea sau lipsa de voinţă sau ambiţie, neîncrederea în sine şi multe altele.
Multe dintre acestea încă persistă şi am impresia că nu mă vor părăsi niciodată, dar uitându-mă în jurul meu am fost luminat destul, încât să scriu şi eu câteva idei şi impresii pe un blog creat de mine. Sincer să fiu nu ştiu cât de des voi scrie şi mai ales ce voi scrie, pot doar să vă asigur că tot ce veţi găsi aici sunt sută la sută Vlad Fibrich, adică eu, de azi încolo, printre multe altele şi un simplu blogger amărât. Hai pa!